100 de zile

Iată că prin bunăvoinţa lui Toma Rus, exponentul unei anumite părţi a oligarhiei clujene deranjate de adevărurile scrise de atâţia ani în Gazeta de Cluj şi în Bună ziua, Ardeal, a procurorilor Hrudei şi Deritei, am deja 100 de zile de închisoare. În România anului 2007, membră a Uniunii Europene. Total nevinovat şi fără să fi suferit o condamnare în viaţa mea. Dar, nu-i aşa, trebuia dată o palmă presei de investigaţii, ca să nu mai scrie despre ce este important. Despre cum fac banii aleşi noştri politicieni, fără culoare politică, sau cum o aşa zisă parte vătămată cumpără o fabrică cu un leu pentru ca mai apoi să primească ajutor de la Statul român nu ştiu câte zeci de milioane de euro. Aşa este „bine”. Presa trebuie să fie doar de divertisment, ziarele trebuie să arate toate ca Libertatea sau Averea – un şir nesfârşit de bârfe şi telenovele de doi bani în scris. Devenisem prea importanţi, cu ziarele noastre, şi trebuia să fim distruşi. Pentru că eram incontrolabili şi pentru că nu ne subordonam nici unui partid politic, nici unui grup de interese, că tot e la modă termenul. Nu eram ai nimănui. Şi asta a fost o greşeală de neiertat. Pentru cine? Pentru cei care iau deciziile majore. Nu a fost întâmplător faptul că au fost sechestrate cu confiscare toate autoturismele redacţiei. Nu a fost întâmplător faptul că au fost confiscate computerele, toate computerele redacţiilor. Pentru ca ziarele să nu mai apară. Apoi trebuiau intimidaţi reporterii. Şi asta s-a întâmplat. Toţi reporterii de la publicaţiile mele clujene au fost audiaţi. A aflat ceva senzaţional Parchetul? Absolut nimic, după cum puteţi citi şi în „monumentalul” rechizitoriu de...76 de pagini. Am fost demonizaţi în presa leneşă mintal care ia de bun tot ce dă Parchetul, dar n-are bunul simţ şi minima deontologie profesională să ceară o părere avocaţilor noştri sau celor şase oameni care sunt acum în libertate. N-aţi reuşit, domnilor procurori! Dan Pârcălab şi Aurelian Grama, asociaţii mei au fost eliberaţi la mai puţin de 30 de zile de când au fost arestaţi. Dorel Vidican, sufletul Gazetei de Bistriţa, este şi el în libertate acum. Ziarele continuă să apară. Pâcla mincinoasă, ţesută de Parchet, începe să se destrame. Şi apropo de convorbirile telefonice, mult mediatizate şi reproduse peste tot în presă. Mie, personal, mi s-au reţinut la dosar, într-un an de zile, 100 de convorbiri, din cele, vezi Doamne, 50.000 de convorbiri înregistrate. Nici una dintre ele nu este cu o parte vătămată sau despre o parte vătămată. În schimb, sunt acuzat de vulgaritate şi aroganţă. Ăstea nu sunt infracţiuni. Dacă toţi cei care vorbesc vulgar ar fi arestaţi, ar trebui construite zeci de noi puşcării pe tot cuprinsul României. Deja am câştigat cea mai importantă luptă. Publicaţiile noastre apar şi vor apărea în pofida faptului că eu sunt la Puşcărie. Am încredere în Justiţie că va face dreptate până la urmă. Am văzut judecători corecţi şi curajoşi la Curtea de Apel Cluj. Libertatea va veni şi ea curând!
Liviu MAN
preluat de pe siteul ziarului "Bună Ziua Ardeal"